Poesia e prosa di Vastesi | ||
Osvaldo Santoro | ||
Composizione
che ha ottenuto il 2° premio alla 46 Mostra, dell'Artigianato Artistico Abruzzese - 39° Concorso Nazionale di poesia abruzzese "Modesto della Porta" di Guardiagrele - Sez. poesia a tema libero, a carattere umoristico - Agosto 2016. |
|
![]() |
|
![]() |
|
![]() |
A
Primavere Vi 'ate a chi da sopre a na culline huarde a l'Abbruzze me, gne' li picciune, da Monte Amare fine a la marine; sazie lu core, l'ucchje e li pulmune. Ugne' cculore a mmane a mmane cagne, quanda lu sole aèsce da lu mare, va pe lu ciéle e cale a la muntagne; ma n'ze sa l'ore che cchiù bbèlle pare. Tutte la ggiuvendù ch'a già sprecate spasségge 'm piazze pe ttruvà l'amore; ride li vicchiarille, scumunzate, arepenzanne a nu passate d'ore. E nu cardille stracche, a na vetrate, huarde e salute chille che stà fore. da: "Il Vastese", - mensile d'info. - n. 3 - marzo 2010 |
Carnevale Sune, chènte e magna magne. Cicerchiate, tammurrille, tra coriandele e trumbatte, la sfelate de le chèrre, mascarate de cartèlle, bbërre, vëine e pizza calle, 'nce štà, hìune che sse lagne. Lu bballà nen ne parlame, sonne titte prufussure da le schéule depluméte, balle 'n gruppe gne' le pasce, tutte sìrie e cungiundréte ca n 'zia ma sbèjje lu passe, t'ome squàccene nu péte e t'acchiàppene pe fasse. Doppe vanne a lu vujjàune schine a la matëine apprèsse. 'Ngecanëite, štracche e trèšte vannne lu štuasse a fateié, ma la cocce annacquanëite n 'arijèsce a rraggiunà. da "Il Vastese", - mensile d'info. - n. 2 febbraio 2007 |
Condoglianze...
manghe tante Peppucce avè da fà lu cacciatàure ma, cacce sole le quatrëine 'm prèšte. Pe sse sentë gna fusse nu sugnàure, jètte le sò dell'èddre a la fenèštre. Da péuche zi Frangische s'avé morte, Peppucce, 'mbrujjungille, se fa avante: "Condoglianze signò, che malasorte, putàive campà pìure n'addre' ttante! Chela bbonalme, 'gnò,... na macchjetèlle de cèntemilalëire m'ha lassàte; mé signurë, gna pù, so' puvurèlle, me l'aredì e sèmbe sci llaudate." - Eh! Si gna jé Peppù? Jë mo je scrëive, gna m'arespanne te facci-assapà: pe lu murtorie pure a mma servëive ma dandre a la casciatte n'ce ne stà! - |
Cuncerte La ggente che m'ha viste dice: - E' matte! ma che cce va facenne pe la spiagge nche custu ventelare e tempe bbrutte?! Ma a mme, signura mi, m 'hanne ammetate. Lu vente, che sunave nche le rame e avé 'rrufate tutte le culline, m'ha ditte. -Vì!... Vì sùbbete a ssentì che cuncertine stinghe a 'mpruvvesà! E, passe passe, mo ca me vussave e mo frenave, me s'ha strascenate e a 'mmezze a mille sune m 'ha purtate. Le voce ascive pure da li mure, da lu cannete e a lu vallone scure e da le rame e frusce de le piante: selustre e tune attorne c-i-accurdave e arendrunave gne a nu campesante. Scrusce d'acque a zeffunne e se sentive ca da li titte arecalave 'n terre e ciaulianne se nejave a bballe a 'retruvà da ddonn 'avè menute; ma, gna c-i-arrive, l'arie cagne tone. Nche mille cavallune, lu marone, sbatte la rene e pò s'areprepare e i 'aresbatte mille vodde ancore. Muntagne d'acque arrive e vva a ccalà mbacce a le scujje e po zompe pe d'arie nche nu rembomme che n 'ze pò 'ccuntà: e me ce fa meni pure na rise, ch 'aje strillate forte ma n 'z 'è 'ntese, pecchè stu sone ammande ugne 'strummente. Po l'acque arecascave a la vrecciare che arespunneve nche li sbattamane, addre che bbande o scale de Melane... E' state bbelle e nen m' ave straccate: chelu cuncerte m 'ha parute corte, pure stè state longhe.... gne sta notte. da "Lunarie de lu Uašte" - ed. 2002 |
Dalla
Cima Raggiunta Io ho sfidato un gigante, lo so, ed ho raggiunto la cima agognata: poi nella prigione delle sue forze, la mia cara solitudine trovai, nella fragile tenda, di coraggio, ho goduto i suoi gelosi silenzi; fra le musiche bianche dei suoi vènti turbinosi che m'investono, freddi sì come lei e l'altre cime intorno: qui, solo, in questo piccolo rifugio, san preda sua, alieno sopportato. Ora anelo al mio buon vecchio calore di quel cantuccio che lasciai allora, con poca cultura e ricco di affetti. Ma quel mio sole tornerà e giù felice mi riporterà nel cuore caldo degli amici miei carissimi, che aspettano impazienti il mio ritorno. .da: "Il Vastese" - mensile d'info. - n. 4 - 04/10 |
Gialle Tu dimme che vvu dice; a mme lu gialle piace. È nu culore nate pe nature. Lu sole, l'ore, l'ove, le jenèstre, lu grane pronte pe la mititure, la cacarèlle de le criature; e la mimose, nen te le scurdà e pure tanta fiure de campagne e micce pure lu rumanze gialle. Lu gialle piace sempre! Quando lu ciele è gialle, è cosa rare e belle, e mentre pènze e huarde me magne na banane, che ve da lu Brasile, bandira vérde e gialle, come' lu pappahalle. Ji quanda chiude l'ucchje vulésse vidé gialle. da "Il Vastese", mensile d'info. - n. 10 ottobre 2009 |
Gna
fusse bbèlle... Gna fusse bbèlle a navec à tranquille sopre a nu mare lisce come' l'uje; ma se nu vènte bbrutte vusse e strille, chela bbunazze tréme e sse destruje. Ccuscì sta vite, passe e va secure speranne sèmpre ca nu ventecciole le porte 'n zalve sènza scudrature, p'arruvà 'm pace a chelu purtecciole. Ma li 'ccidénte aspètte e torte torte gn 'aìsce la matine, a trademènte, t'acchiappe gna vo èsse, piane e forte e cirte vo' tè molle solamente quanda tè lasse 'm mane a donna morte: ma tu n'te ciarrajà ca n 'zèrve a niènte: statte tranquille ca, torte e malorte, sta vi j'attocche huale a tuttu quènte. .da: "Il Vastese" - mensile d'info. - n. 2 - 02/09 |
Gnè
nu sogne de bardasce Ma huarde quan'è bèlle šta matine! La Maielle fa conte ca è d'argènte e lu sole che sponde a la marine, nche chelu rosce sé, lu cchjù lucènte, tégne lu mare e le fa a spicchjalitte. La terre dorme ancore e lu silenzie le spèzze mille vuce de cillitte che da na fratte chiame pruvvedènzie. Quande me la spassave pe šti scujje, le paranze vedé che salepave nche la bunazze, mare come' n'uje; e l'ombra scure che se štrascenave paréve la speranze de nu vènte che nascošte, da la cavalline, 'llà fore, l'aspettave alegramènte: vènte de terre? O vènte de marine? Chi sa? Stu vènte a mé me porte llà luntane: é vènte de la štoria mè d'andanne nu vènte che t'acchiappe piane, piane, e te fa 'revedè, anne pe anne, mille persone pirse per la vije de chišta vite e che nen vu' scurdà. Amiche care, gènte de famijje e chille che j'à 'mbarate a campà... Chišti penzire... La cocce de recurde m'arembasce: pare tutte nu sogne... de bardasce. da "Il giornale del Vastese", mensile d'info. - n. 0 - sett. 2010 |
Je
me ne vajje Oramaje l'aje decèise e baste, jè da lu Vuaste me ne vajje e prèste. Arevinghe canda lu purte è prande, canda funziàune lu spudale néuve e tréuve nu puste a lu quambesande. Jà 'retruvuà ciòcchele, zirre e zirre, paparozze, lampadane e cannille. Sòcere e majje nen ne vujje avà, m'avastìute chèlle ch'aje già 'vìute. Sta vodde nen l'à da sapà niscìune addonna me ne vajje a zuffunnà. Nu puste addo' n' z'ahìuse lu rullogge, nemméne le cazzìune e la camèisce, adda, nche na mutande da ddu sodde m'aja sentè signàure gne' na vodde se sendèive lu mèdeche de Fràisce da "Il Vastese", mensile d'info. - n. 10 ottobre 2009 |
La
Cartulline Mo nen ze scrive cchiù... Ma menu male ca gire ancore quacche cartulline, se nno nu panurame ginuvine l'arevedive nche lu cannucchiale: mi panurame gin uvine o t'à d'accuntentà 'n modo virtuale, nche lu combiùte o lu tèlèfunine. Ma a lu paese me stà la marine che pe lu monne nen ce ne stà huale! Che me vu fa vvedé nche 'sse scemènze!? La cartulline, Ddì l'abbenediche, spanne na vedute che m'arehuarde tutte le vodde che ji ci-arepènze: piazze e titte, mijìche, pe 'mejìche, me l'arevive nche nu sole sguarde. E ogne' vvodde ffa menì la vojje de ffarmece arejì 'mbacce a sti scujje. ..da "Il Giornale del Vastese", mensile - n. 3 mazo 2012 |
La
Laparèlle La Laparèlla mé nen è na lape appena nate e che nen pò vulà; la Laparèlla mé è nu tré rote che té la forze de nu carrarmate: s'appètte la salite gne' na batte; a la pianure pò 'rrevà a quarante, ma a la discése è 'm pò ' cchiù delecate ca si n'te mantì calme, caro mie, te jètte fore gne na tumharèlle. Té sole nu defètte, che sci ccise, ca poca gènte me le pò 'pprezzà. Ce stave cchiù respètte a na jumènte o a n'asenucce che, spetetejanne, sajéve la ppettate a zicche e zacche ca nen je l'acalave a'rrampecarse e se 'mbujjave,po, a la sprovviste, e tu n 'zapive come avè da fa: a' vojje a da mazzanne, n' c'ère case ca tu arescive a farle camenà. E nen le ne scardà ca chiste bìstie te se francave a chègge e muccecanne: stattéve sèmbe pronte a fa dammajje. Sì pò' 'nguntrave l'anema gemèlle? Lu cante se sentive a Tumuhuajje! E tutte ce redéve a crepapèlle. M'aje fatte stu tré rote p'artruvuà la libbertà; mo chi s'accuntènte hode, ca cchiù mèjje n' ce ne sta. Nen tè rogne che je prote, sole campe e fa campa.. ..da "Il Vastese", mensile - n. 7/8 - luglio/agosto 2009 |
La
Morte Non mi fai più paura, né mi catturerai, come una mosca il ragno, ma con la consapevolezza che un giorno comunque arriverà. Non aspettar che venga: ma verrai tu, mia cara, trovandolo pronto ad aspettarlo. E non mi giungerai più inopportuna, visto che aspetto ormai, ma senza fretta, la tua venuta, attesa, ma senz’esser chiamata, perché La fin della mia vita, sconfitta tua sarà nell’universo, o Morte: fin che la luce e il suono, il profumo e il sapore del mio sacro dolore, mi portino alla pace, eterna, del Signore. |
La
Passatelle - "Nu bicchjìre attocche a mastre Mecchéle!" - Pe prëime attocche a mma, se n'te despiace, dapu ce štà 'mbuà* Pitre, e, 'n zanda pace, lu rište te le bëive signurë. - " Frangì, mo nen me fa 'ngazzà, ca ajire pe péuche n'ha currìute Lèggiacarte:* se fatte šchëife ghe na lèggia torte e zi Mecchéle se n'è jìute ulme!"* - Ajjire j'ére ajjre e ujje è ujje: da Satte se vulìute cummuannà? Me, da Patràune t'à da 'mbarà a štà, acchiappe ssa buttëjje e te le scule! - "Frangì! Prosit! E cchjì štatte cujéte, ca la bërre pe mma jé bbone e bèlle: te se frecate nghe lu dijabbéte e nen pù' juquà cchjì a la passatèlle." *'mbuà = compare *Lèggiacarte = Legge - corta, (nomignolo di delinquente, qui col significato di coltello) *ulme = all'asciutto (senza bere) da: " Il Vastese", mensile - n. 8 - maggio 2011 |
La
Revuscecate S'adésse aremenì dall'addre monne, a revedé sta terra spilacchiate, li vicchje antiche, pe nen ze cunfonne, se n 'arijasse 'n ciéle avvelenate, pe dice a Ddie e Sènte prutetture ca stu monne è na fràbbeche de métte, de strillacchiune vritte e tradeture che n' tenne cchiù famije e né respètte: fanne la huèrre pure a le huajune! Ma Ddie, che ggià sa ch'a da succède, dice: «Chisse nen sente cchiù rraggiune, chisse nen tenne cchiù nesciuna féde: lu fije mé n'è morte p' avé quésse e na revuscecate... Ce vulésse! » ..da "Il Vastese", mensile - n. 5 - maggio 2010 |
La
Spada O cara Patria mia! qui sulle sponde vedo tanti uomini affamati, sarcastici e lascivi, sì come l'onde sporche da un vento qui mandate ad inquinar le rive, a rosicchiar le menti del popol tuo; e i monti. Come son tristi questi tuoi momenti. Risorgi in nuova tempra, o cara Patria mia, pacifica e possente, ovunque e come sempre; sacra semenza in ogni continente. Viva l'Italia! I nostri padri han scritto. E il tuo futuro vedo in quell'inchiostro di sangue nuovo e vivo. Perciò non piango e scrivo: con la tirtaica spada Viva l'Italia mia! da: " Il Vastese", mensile - n. 8 - maggio 2011 |
Le
Solde Le so' cummanne, le so' cunnanne, le so' t'acchiappe 'n ganne: la gènte ce se scanne, ce stà chi ce s'adanne; pare la libbértà e pò te 'nganne. Te dà ugne' pputére; tu pù mannà 'n galère ch nen te pò vvedè E l'òmmene mudèrne vvu sapé quante avale? Unità de misure gginuvine de lu cchiù campione nazziunale? Tu l'ha da mesurà nche le quatrine, ca cchiù quatrine tè cchiù è speciale; jé nu referemènde mundijale. E ggià cché quésse, mo che me ce trove, ve vujje arecurdà ca Ggisù Criste sole na vo' s'è rrajjate addavére, e sole pe le solde, 'nnanze a la cchjisce ha fatte jì vulanne quatrine e bancarèlle a le merchènde; nche na fruste l'ha fatte jì scappanne. Ma ugge va de mode le quatrine: se nen ne ti? N'ce si sapute fà! Perciò n'te fessià ca si studijate, ca tu ti na culture de cartelle. ca tu se state na perzone unèste, n'artiste arenumate e 'ntelliggènte: se n'ti nu portafojje a rucanétte, pe gna se campe ugge, nen véle na lemmèlle. .da: "Il Vastese", mensile d'info. del territorio - n. 6 - 06/2004 |
Le
Vulije passe Se tu te sunne... Na scale senza pire, o le pire senza scale... Te live lu penzire, n'ze saje e nen ze cale. L'amore sta lla 'n cime, te sente e n 'aresponne nen è cchiù come' pprìme, tutte te s'arembonne. Abbaje gne nu cane stu core annacquante: nen sone le campane, te sinte nu sciapite. E le vulije passe gne li nuvela nire, lu tempe che te lasse scangelle le penzire. da "Il Vastese", mensile d'info. del territorio - n. 2 - febbraio 2010 |
L'Òrghene Parle, gna fusse la voce de Ddie, l'òrghene, mejje d'ogn'addre strummente; ma, chi le sone? Le sone lu vente! Lu fiate sante dell'anema pie. Gna le sinte pò parè nu lamente o nu strille, o na preghiere a Marie: forse è la mane de Sanda Cecilie che cerche grazie pe tutte la ggente. Nche cente vocche che huarde a lu ciele l'òrghene indone "Glorie a lu Signore" va a purtà la preghiere 'm paradise. La cattedrale arembomme d'amore e dentre a lu core d'ugne' fidele se fa cchiù forte lu Crede e la Cchjise. |
L'Uteme Becchjire Nu jurne asciagne a bbasse a la marëine “ÔH! Fërmete! Na vàuce me deciàive - |
traduzione: ........................................................... L'Ultimo Bicchiere Un giorno scendo giù alla marina come quando vi andevamo a far filone (marinare la scuola); appena tocco l’acqua vedo... era vino! Faccio un assaggio e tanto ch’era buono: chissà, poi penso, se alla cavallina (nel mare più profondo ) questo ben di Dio ha la stessa gradazione. Prendo la barchetta di Sassëine (antico barcaiolo vastese ) e salpo cantando questa canzone: “Su vieni amore mio in mezzo al mare sulla barchetta ti voglio baciare e quando l’onda ci fa dondolare solo con te mi voglio ubriacare.” Ma mentre che vogavo mi sono accorto che quei remi erano due cucchiaioni modellati come un ramo storto e che servivano per assaggiare il vino. Bevo e vogo fino a scoprire il faro, (di Punta Penna) ma m’ero saziato dell’“assaggio”, mi si appannavano gli occhi col mare e penso...“Adesso basta con questo viaggio!” Provo ad invertire la rotta con la barchetta... Gesù! Non trovo più il paesaggio, e guardo a dritta e manca, che sia benedetto, niente vedevo... e perdo il coraggio. Comincio a piangere come un bambino pregando la Madonna della Penna, ma ero sopraffatto dalla paura; sentivo freddo e bagnati avevo i vestiti. Prendo a vogare pregando la Madonna che sse a casa mia mi riportava un cero grosso come una colonna fino all’altare io l’avrei portato. E dai forza con quei mestoli ero affannato ma non m’arrendevo. Ma ecco che m’aggrappano la schiena: “Oh! Fermati! Una voce mi diceva - Si può sapere che caspita ti succede? La devi finire con tutto codesto rumore! La gente che ci sente cosa puo credere? “Anche di notte guida il trattore?” Era mia moglie! Mia moglie avea ragione, a me la testa, come se navigassi, sciabordava e, con la pancia piena come una boccia, ho corso chè per poco non mi scappava: da quella volta ora stò attento. “L’ultimo bicchiere è traditore!” Perciò, compare, non farti ingannar la mente, butta via i remi prima... d’uscir fuori! |
Lu Mazzemarelle grosse e pelose, štà sopre a lu lètte, s'avé 'rrezzate tutte la famije, lu core mo j'ascive da lu pètte... |
traduzione: ........................................................... Lu Mazzemarelle* M’ero coricato tardi, per (a causa di) una festa; mi sveglia, appena dormo, una rivoluzione! - Mamma! papà! accorrete! sù svelti! Ho catturato un “mazzemarelle”. grosso e peloso, stà sul (mio) letto, si muove, vuol fuggire, venite, presto! Non riuscivo a prender la peretta... (cioè l’interruttore pensile a forma di pera) accendo la luce come Gesù volle; già stava in piedi tutta la famiglia, mio fratello Antonio lo teneva stretto come un’aquila che afferra un coniglio, per poco il cuore non gli usciva dal petto... ma come (mai) non sia morto, poverello, era Bobì... povero cagnolino. * folletto notturno che bloccava il malcapitato nei movimenti e nella respirazione, durante il sonno |
Lu puàsce Se te vu fà na magnate de pàsce vì a lu Vuašte ca truve la gràsce. Tutte le jurne ce štà lu vurudeàtte, freascbe saprёite che nen té defitte e chi le capёsce e ce s'accebbajje d'àneme e corpe ce s'ardecrejàjje. Cbe scì bbenedeatte Ddё che l'ammendate šti 'lemanicce e tutte lu crïate, pe ne' je fà 'mmangà chišta. cibbarie. Sàcce, pelìuse, merlicce e panocchie, le rasce, mezzìune; e le russciulètte? Le cianghettalle nghe le gragnelètte? Ma che v'ajja dёice: ce štà de tìtte. Sole nu pìcchele grosse defètte, ca po' cuštà care, ma Ddё pruvvàite. Le vuaštarule štà 'mmèzze a la gràsce, menёite a hèccbe ca ve n'addunuàte e: "Jamme lu puàsce! Jamme lu puàsce!!" da "Lunarie de lu Uašte" - ed. 2017 |
|
Lu
Reggipette... fore misìure “Buongiorno! Za cummà donna Cuncette. - Ma quanto tempo... Che tte pozze dà?” -A féjeme, c-i-avé lu reggepette. - “Eh...Crasce la bbardasce, eh? Già se sà.” -Eh...Crasce prùbbie a gna deice lu datte, “gnè le checacce” e nen ze ferme mà. - “Ecche, che ddice qué vu resse strétte?” - C-i-avé cchiù grussarélle, pure a mmá. Scagne e rescagne, a dèce scagnaminte, a la mercante vé lu scimmadétte: - “Démmele sìbbute, Sande Martéìne, ca 'écche te c-i-avé le fineminte; tu ti na féje nche ddu sàise fétte gné ddu citrìune de Campemaréine. da "Il Vastese", mensile d'info. - n. 9 settembre 2008 |
traduzione: ........................................................... Il Reggipetto... su misura “Buon giorno! Zia commare donna Concetta. - Ma quanto tempo ... Che ti posso dare?” - A mia figlia, le ci vuole il reggipetto. - “Eh... Cresce la bambina, eh? Già si sa.” - Eh... cresce proprio come dice il detto “come le zucche” e non si ferma mai. - “Ecco, che dici sarà stretto?” - Ci vuole più grandino, sembra a me. Cambia e ricambia, al decimo cambiamento, alla commerciante viene (il sia maledetto, demonio) la rabbia: - “Dimmelo subito, san Martino (senza malocchio ), poichè qui ti ci vogliono i finimenti (degli animali da carico ); tu hai una figlia con due mammelle fatte come due cocomeri di Campomarino (località del Molise famosa per la produzione di tali frutti ). |
Lu
Trabuccante
Huarde lu mare e cante marenare, da lu trabbocche huèrde ciéle e mare. Vide lu sole a nasce gne na spose, da chišt'Abbruzze noštre, scì bbendétte. Cante a l'amore, cante nche lu core, pe Cuncettine che le stà a spettà. Jamme, lu pésce a grasce ha da chiappà, mijèlle, gragnilitte, sgumbre, murme, sardèlle, spìgule, curve e panocchje, ca nu vrudétte bèlle da signore èma aggiustà ca ugge è jurne bbone: bunazze manche n'ucchje e ciéle blu, štu mare è ricche, e ricche séme nù; ricchézze de salute e d'allegrie. Vulésse nu trabbocche pure ji! Ecche Settèmbre, è bèlle la campagne: vé na quatrare nche na cištarèlle te porte l'uva bianche e la 'nzalate e tu fi a 'ccagne nche nu ccone pésce ccuscì cuntìnte tutte' ddu arejate. Tocche aresajje p'arejì a la case; cale lu sole e tutte se fa rosce, pure Cuncettine 'm mocche de porte. E pe lu trabbuccante è...Bona notte. da "Il Vastese", mensile d'info. - n.11 settembre 2011 |
Ma
che se sa' ca ve' Nen te dà tèmpe a dice, aspitte, e hésse stute la luce e...: "Zitte n'arfiatà! ". 'Ccuscì è la morte che nesciune aspètte, ma che se sà ca vé, quanda je pare. Ma mammà pure cè dice lu stésse, pe fàrece addurmì cchiù a la 'mbrèsse: ma ji, pò', zitte, zitte, arefiatave, ca tante hésse nen ze n'addunave. Riflessione: Si spegne la luce e tutto tace intorno, il silenzio è assoluto quando non c'è più vita, ma l'essere umano non si arrende così facilmente ed anche un bambino pensa subito di sottrarsi con l'inganno a quel mondo senza vita che non è per lui. Si dice "ADDIO" ma, più come certezza che come speranza. Dio c'è e noi saremo vivi con Lui certamente e con tanta luce; la speranza è di non morire più. La poesia è risultata vincitrice per la regione Abruzzo al XVIII Premio Biennale Nazionale di Poesia Dialettale "Guido Modena" di San Felice sul Panaro. da "Il Vastese" - mensile d'info. - n. 9 - 09/2009 |
![]() |
da " Il Vastese", mensile d'info. - n. 6 - novembre/dicembre 2013 |
Pace
e Felicità Stame a nu monne addò nesciuna cose dure pe ssèmpre; niènte pò durà addonna chi cummanne jé lu tèmpe: èsse pecche la pace, pure ésse, pe tutte dure poche poche; e allore gne' la felicità, se pèrde a vvole gna fusse l'artefice de na fèste, che sole chiude na bbella nuttate ma po' lasse a lu scure ciéle e tèrre doppe tanta bbellézze de culure e de rumure fatte pe 'ngandà. Ma nu, cuccìute, ce sperame ancore: ma è sta speranze che je fa campà. ..da "Il Vastese", mensile - n. 5 - maggio 2010 |
Penzanne
a l'Amore Amore fatte sole de parole, de vulijje, de penzire e de béce, sugnate, de na vocche de vellute: e che prufume e che cunzulazione! Stinghe a sunnà nu monne che n 'ce stà; viajje luntane, nche custu penzà. Chista barchetta mè de fantasije, me porte fore addò l'acque è cchiù fonne, addò le pite 'n tèrre nen ce tocche: sole lu ciéle tinghe, pe cumpagne che nche lu mare me se stà a cunfonne. Ma chi te biocche pò jè lu ricorde, come 'nu scojje che te purte apprèsse; e tu pe fforze te la da' purtà! La legge de stu monne pazze è quésse, nen ze po vè quelle che se vulesse. Pènze a l'amore, che addò stave stà: l'Amore bèlle de tant'anne fa. da "Il Vastese", mensile - n. 11 - novembre 2009 |
Quando
La fame passe Le gire, l'areggire, l'appallotte, po se le porte déntre a l'dddre piatte e l'arehuarde ancore, po, de bbotte, gne' quanda une s'arecorde, scatte e parle, dice; Care Gigginotte a lu paese me pure na hatte t'ome fanne magna, se jé ben cotte: custu pullastre arroste chi l'ha fatte nen è nu còche probbie de cartèlle, jé 'ncore tòste, nen 'z'è cotte bbone; e le patane? Quattre cinghe fèlle... Fa Gigginotte È piène ssu, panzone, avaste a métte déntre a sse vedèlle ca nen ce ne va cchiù manghe nu ccone! Fatte n'addre becchjire sinde a mmé e cante ca tè sinte gne nu Rré. da "Il Vastese", mensile - n. 13 - novembre 2011 |
Saziarsi
di Ricordi Ho un serbatoio di ricordi cari che dall'infanzia già facevan folla; avrei voluto rimanere bimbo, ma chi non lo vorrebbe, in verità? M'assillano, mi bloccano i ricordi: molti son vaghi ed altri invero veri, come se fosser freschi sol di ieri, e son loro che vivono con me, perciò non vi crucciate poi se un tale parla sempre di ieri e di ricordi, in questa breve vita è naturale tenerli come amici cari e guida sicura in questo vivere impudico. La verità è che: "Va peggiorando il mondo, va peggiorando il borgo; girando in largo e in tondo finisce in un ingorgo. Cosi tutto s'incaglia in lurida accozzaglia!" da "Il Vastese", mensile - n. 9 - giugno 2011 |
Senza
pernutà... M'aje sunnuate ca jè m'avè morte e stattàive pe 'ndrà a lu paradèise; tìzzele dèce vodde a chela porte e n'sacc'e peccà niscìune m'à 'ndàise. Pu 'rrèive ddi, struìte, de Turèine, che tìzzele na vodde e l'ome arrape:' " Benvenuti!" Fa san Bitre. - Me scéine! Gna va stu fuatte; e jè chi ssé, na crape? Tinghe pìure le cartelle 'n zaccocce! - "De signurè n'ce sta nesciùne avvèise, pe cquasse n'z'ém'apèrte fine a mmo." - Ma coma va ca schine 'm paradèise a ma le porte dèice sèmbe no? - "Qua pure sta na girarchije, vi'? Nen me fanne arrapi? Ha' da 'spetta!" - Ma diche jè, pussèbbele, zizì, ca quasse me jé cummunènde a mma? Vabbù', nen m'ajje ma' lauriato, ma sono lavorato; èmbè, che ffa? Ma però sacce ca non zo' peccato; perciò a èsse a mma m'attocche a 'ndrà! - Me fa San Bitre: "Me aspitte a hèsse!" E jè zètte e cujjéte ajje ammucciate. Ajje aspettate a hèlle gne' nu fuasse; ma doppe arrépe e si fa na resate: "Ma se ti 'ngora mure, a ddo vu' 'ndrà? E statte attènte ca gn'arrèive l'aure, ssa lénga longhe te la da' 'ttaccà: svèjjete e nen fa cchjì tanta remàure!" A gne' lu cambesande de lu Vaste, mé pìure a ll'addre manne n' c'è da fa: ca sì' n'zi'pernutate... N'ce pu' 'ndrà. |
Tinghe
n'amiche Ji tinghe n'amicizie care, care, che me vo' bène e nen me da ma' 'mbicce, m'allùmene la vije gne' nu fare, da chelu jurne stésse che sso' nate. Dice ca è n'angelelle che j'attocche e ca è sempre pronte a stasse attènte, n'te lasse ma' nche lu marajje m'mocche, pure se tu duvinde malaménte. Se po' tu si' fetènte che po' fa? A vvodde avaste sole nu mumènde e nen fa a ttèmpe cchjù a tè salvà. Tu vacce piane nche chessa 'ccidènte de motorétte e vide ca dumane c-i-arivì assopre probbie come' ogge: perciò n't'ha da fa ma' tojje de mane da chessu fèrre a ddo vi' a cavallucce. Tu si' de carne, nen tè le scurdà ca si vi' 'sbatte tè rumbe la cocce; la motorétte 'nvéce, lapperlà, s'acconge e pu areparte gne' na frézze. L'àngelélle? Si tu a la fine mure, se trove prèste n'addra crijature. da "Il Vastese", mensile - n. 5 - maggio 2012 |
Ve
Vujje Scrèive Ve vujje scrèive chista lettericce nche la pennèina vicchje de na vodde: vujje aspetta che s'assìuche la ràine e ammaggenà ca, doppe tanta pàine, titte è 'remaste tale e quale a pprèime. Ma canda chéuse vujje stamatèine! N'c-i-avaste le quatreine de stu muànne pe m'areccattà qualle ch'è perdìute. Me la recchézza ma jé lu rucuòrde de tutte che lu bbéne ch'aje avìute. Me l'arecchiappe dantre a ste fujjètte trestazze e scappatèlle de sta vèite; e scrèive, schine a ccanda nen ze scàcchje, nche sta pennèina vicchje e 'rruzzunèite. da "Il Vastese" - mensile d'info. - n. 3 - marzo 2010 |
Vie
e viarille Pe ccanosce le vi de lu paese abbaste a jì liggènne le tabbèlle; le truve scritte pure giargianése, nume de ggenta bbrave, de cervèlle. Mazzine e Garebbalde è li cchiù grusse; sènza cuntà li Sènte e le Madonne, a mmèzze a le ruvèlle e vi de lusse, stà tutte la culture de stu monne. Nume 'mpurtante a li cchiù bbille vije e chi ha cuntate méne a li piazzètte, ca pure hisse tè na ggirarchije; arrèste 'n file 'a ccom'a l'ome métte. da "Il Vastese", mensile - n. 1 - ottobre 2010 |
Ricordo
di Don
Salvatore Pepe,
sacerdote e poeta |
Ricordo di Don Mecchéle, 62°
di Sacerdozio |
Jennare La gènte aspètte sole ca fenësce štu muàìse longhe, fradde e scullurëite e ménu muale ca pu la Pasquatte, Sand'Andune e Sante Sabbastijane le fa passà cchiù lèste, scì bendatte. Ma se lu fradde "ngragne è nu pachiùle. Ne 'ttante mé, ca n'ge manghe nijènde ma, a la timba mì, béne mé, le pite te se tarmave e lu rusqualdamènde ére lu vrascericce a scartamènte fatte de vaccellalle cavutéte e nu ccone vrasce de carvunèlle. S'assucave a le pite la cazzatte e ppe nen te pelà t'eva šta attènte ca sì te s'abbruscéve alécramènde te faciàive abballà la tarandèlle! Jinnare jé lu muàise lu cchiù scuìure ca la iurnate poche tèmpe dìure. Mé fusse bèlle a fàrese nu viajje, me ne jasse ddu mëisce a Tumuhuajje! da "Il Vastese", mensile d'info. del territorio - n. 1 gennaio 2009 |
Uttobre Che mése ! S'arenverdisce tutte la campagne, s'ardecrìjene futùgrefe e petture. Tutte è cchiù vive, e chiare è la nature; le lape fa lu mèle, se vellégne, la frutte e la verdure acchiappe forze: lu calle n'ce sta cchiù che tè turménte. Le rennelélle mo se n'è reijùte, lu ciéle è vudde, sole ca ugne' ttante vide piccione, curve e cola cola che pare ca se stanne a preparà a lu vènte jelate de l'immèrne. Ji pure pènze: "Chi le sa chist'anne se stà mmernate me sparagne l'osse!" Mo va de mode a farse lu vaccine, ma "Esse" n'ze n'emborte e s'abbecine. Uttobre e nuvembre è gne' la criature Che se je tè sonne sta 'ngustejate, sciùvule 'n terre piagne e méne chégge; ma pò s'accuzze e dorme: e ve l'immèrne. .da "Il Vastese", mensile d'info. del territorio - n. 10 -10/2008 |
Nuvembre Nu mése ricche e a vvodde mmalamènde; jè lu mése dell'uje e de lu vine, lu mése de le murte e de le sènte e fa l'estate de sande Manine. Ma po, pò purtà pure na nenguénte o piove a zeffunne sére e matine. Arevè da dafòre tanta gènte pe le murte e... e pe rrobba giuvine. Me pare pròpie Marze a la demmérze, ma che arrape la porte de l'immérne; e te l'avvise nche nu vénte toste ca quanda vè lu frédde n'ce se schérze. Ji m'arescalle e penze a la huvérne che spare la bbullétte nche la poste. da "Il Vastese", mensile d'info. del territ. - n. 11 - 11/2008 |
Dicembre Dicèmbre è lu cchiù ricche che ci sta de tutte l'éddre misce de l'annate, n 'ze zappe, ca' la tèrre s'è stancate e nche lu fruadde s'a da repusà. S'accumenze a venerà Sand'Aligge lu prutettore de tutte l'artire ferrére, rulleggére, cerrettire... e se magne la pizze nche la lice. Sanda Barbara elette generale de cacciature, fuciniate e pumpire. Sanda Nicole de Bare, de Mire, pure acclamate pe Babbo Natale. Po ve la 'Mmmaculata Cungezzione ch'è fèsta granne pe tutte lu monne e a sta chiamate la gente aresponne nche la prehire, fèste e prucessione. Lu tridece se sà è Sanda Lucie se fa le pannellitte a forma d'ucchje: ma la nuvéne già la gènte accucchje, già sone le scupine pe la vie. Già a lu vinte fenisce l'autunno; arrive la vacanze de Natale ogne uajjone aspétte lu rehale e pure la maèstre da l'alunne. La fèste, la cchiù bèlle, già se sènte; lu pressépie, l'albere, la capanne, ca lu Bambine nasce ugne ' anne, Natale è la speranze de la gènte. Po se chiude chis 'anne senza pace a San Silvestre, nché la maratone. Ma, addò curreme, senza na stazzione? Stazione che s'avesse chiamaà...PACE! da "Il Vastese", mensile d'info. del territ. - n. 12 - 12/2008 |
Natàle (uastarèule), dic. 2012 Reide lu Bbambenelle, canda dorme, reide nche l'angelelle murte acceise, acceise da sti mene che da 'ndanne sécute a 'cceite; mo fa ddumel 'anne! Ma, come 'ndanne, écche arevè Natale, se porte le rehèle a lu Bbambeine, pe bbene, monne 'm pace e la speranze che tìtte s'areggìste e arecameine. O Bbambenelle me, tè supplecame, ti sàule pu salvà stu muanne 'nfame, squàjele ti sta huerra cremenàle e faje arecandà n 'addra Natale. |
|
Buon
Natale BUON NATALE ma quella felicità d'essere nati e crescere nella serenità, fu subito distrutta, distrutta da Caino. Io scruto il mare e penso a chi perì affondato; se guardo la montagna rivedo i cari alpini; se guardo al piano ascolto i fanti e i carri armati, le schegge e il lor fischiare a stroncar giovanetti fedeli a un ideale, inutile e bugiardo, di capitan fasulli, ed arrampicatori. Noi ora che facciamo? Ce li dimentichiamo? L'Italia è una sola in secoli di gloria. Quei giovani caduti ! La loro vita acerba, per tutti hanno ceduto. Ed oggi ancor si pensa ad un mondo pien di giochi! Infin persino uccidersi diventa divertente. È il gioco dei Caini. E dov'è più quel mondo, che si sperava pieno, ma, di felicità e di semplicità. Ma non è morto ancora! Risorge! E ci erudisce! Rinasce coi bambini, quella realtà più sacra che vogliono soppressa, (perfino il Crocifisso) in nome del "Progresso ". Ecco! Il Bambino torna! Auguri e BUON NATALE! da "Il Vastese", mensile d'info. del territorio - n. 12 - 12/2009 |
Regali
di Fine Anno Due fidanzati nascondevano qualcosa (poco più su delle gambe) con le due mani; Antonio:..............Mari tinghe na chéuse... Maria:...............Pure jé tinghe na chéuse... A..................Allàure tenàime na chéuse? M...E nna! Ni tenàime ddu chéuse, hìune le tinghe jè e hìune ti. A..........Ma jé quaste che tinghe jé pe tta. M...........Pure quaste che tinghe jé pe tta. A....Allàure démme che tti ti e jé te déice che tinghe jé. M......Nà! démme gna jé lu tue e jé te déice gna jé lu mué. A....Allàure Mari mo le cacce e te le facci' avveda! M.......Aspitte 'Ndò mìttete prànte ca mo le cacciame avvunéite. Prante?... Hìune, Ddìue e Tra! Al tre Antonio tira fori una scatoletta con una collanina e Maria un involtino con una sgargiante cravatta. "E vissero felici e contenti." da "Il Vastese", mensile d'info. del territorio - n. 12 - 12/2008 |
Buon Anno 2018 da Osvaldo Santoro da Vasto Cirte dice.... |
seguito................................................................................ |
Madonne
de Currupie (Corropoli) Madonne de lu Sabbete Sante T'ha 'ccumpagnate da tante luntane na nuvele de štelle e t'ha prutètte da li bbrehande; 'nzimbre a chela ggènte che fine a štu paése t'ha purtate. Te sì capate tu štu loche, andanne, per l'arempì de tanta grazia tù, mo, 'nzimbre a l'èddre, te cèrche perdone pe le peccata grusse cchiù de nù. Madonna mè de lu Sàbbete Sante, càccele tu lu male da šta ggènte, squàjele tu la pèste de šti huèrre, fa 'refiurì la pace e la speranze. Ssu core tè n'ha suppurtate tante de dulore, desprèzze e de vrastéme da ggènte che ggia l'àneme ha dannate e che nen zà gna rùsceche ssa péne. O mamme de lu popele e de Crište, aiute tu sta ggènte che vè a piagne, tu sì la forza noštre che šta 'n ciéle: de tutte le putènze la cchiù granne. da "Il Vastese", mensile d'info. del territorio - n. 0 - settembre 2010 |
San
Gisàrie (San Cesario) San Gisàrie de lu Uaste jé nu sante silenziose, sotte, sotte s'arepose da cinchecent'anne e cchiù. Sta annascoste da la viste: 'ncarne e osse sta assettate dentre a na bella vetrate ch'è fatte apposte da 'ndanne. S. Cesàreo ere suldate de l'antica Rome, morte da màrtere cristiane gne' sande Sabbasti'ane e perciò ve venerate. A lu tré de nuvèmbre ve la feste. Le uastarula nuve nen le sa, le uastarula vicchje l'ha tradite o fa récchje da mercande? Chi le sa?! A le tré de nuvèmbre arecurdate? Pecchè a lu Vaste è 'ndrate l'alleate! So de lu trènte e avéve tridic-i- anne: da lu ddazie è menute a genucchjune tanta gente, p'arengrazi'à lu Sante. da "Il Vastese", mensile d'info. del territorio - n. 11 novembre 2008 |
Sande
'Nufre
|
Sande
'Nufre huastaréule jé lu sande de le vicchje, té na bella chjiscì'éule 'ddo ce sta na grossa nécchje nche nu Créste a naturale tutte fatte de legname cullurate da n'artéste che n 'ze sa coma se chiame. Satte pu sta Sande 'Nufre nche le piaghe a le henucchie. Tutt'atturne l'angelelle piagne e huarde Giusu Creste. Te fa 'remané 'ngandate e te fa scé na prehire. Té n'addare de legname larghe gnè tutte la cchjisce fatejate e arracamate, tutte d'eure sta pettate, che a lu Huaste n'ce sta pare: manche S. Mechéle è huale e nemméne Stella Marìs. |
Da
stu cquàune paradèise, m'arecorde anticamente, se vedé pure lu muare: me s'è tutte arebbelate de palèzze e vi'anuve. 'Ngrazie a De ca s'aretréuve lu cummènde e le cambane, ca na vodde Fraffarille c-i-avé masse méne 'n titte e nu fìlmene ha jettate prubbie 'n céime a la turratte. Ma lu prèdde, don Dunate, pe despètte a lu dumonie, la turruatte l'ha 'refatte nche ddu curnucélle assapre, accusce lu scimmadétte se l'ampare n'addra vodde 'ddo va a sbatte e se le ràmbe chele ddu curnacci-a-su! Sci bendatte Sande 'Nufre. da "Il Vastese", mensile d'info. - n. 11 novembre 2007 |