Poesia e prosa di Vastesi
Osvaldo Santoro
 
Composizione che ha ottenuto il 2° premio alla 46 Mostra, dell'Artigianato Artistico
Abruzzese - 39° Concorso Nazionale di poesia abruzzese "Modesto della Porta"
di Guardiagrele - Sez. poesia a tema libero, a carattere umoristico - Agosto 2016.

 
A Primavere

Vi 'ate a chi da sopre a na culline
huarde a l'Abbruzze me
, gne' li picciune,
da Monte Amare fine a la marine
;
sazie lu core
, l'ucchje e li pulmune.
Ugne' cculore a mmane a mmane cagne
,
quanda lu sole aèsce da lu mare
,
va pe lu ciéle e cale a la muntagne
;
ma n'ze sa l'ore che cchiù bbèlle pare
.
Tutte la ggiuvendù ch'a già sprecate
spasségge 'm piazze pe ttruvà l'amore
;
ride li vicchiarille
, scumunzate,
arepenzanne a nu passate d'ore
.
E nu cardille stracche
, a na vetrate,
huarde e salute chille che stà fore
.

da: "Il Vastese", - mensile d'info. - n. 3 - marzo 2010
Carnevale

Sune
, chènte e magna magne.
Cicerchiate
, tammurrille,
tra coriandele e trumbatte
,
la sfelate de le chèrre
,
mascarate de cartèlle
,
bbërre
, vëine e pizza calle,
'nce štà
, hìune che sse lagne.

Lu bballà nen ne parlame
,
sonne titte prufussure
da le schéule depluméte
,
balle 'n gruppe gne' le pasce
,
tutte sìrie e cungiundréte
ca n 'zia ma sbèjje lu passe
,
t'ome squàccene nu péte
e t'acchiàppene pe fasse
.

Doppe vanne a lu vujjàune
schine a la matëine apprèsse
.
'Ngecanëite
, štracche e trèšte
vannne lu štuasse a fateié
,
ma la cocce annacquanëite
n 'arijèsce a rraggiunà
.

da "Il Vastese", - mensile d'info. - n. 2 febbraio 2007
Condoglianze... manghe tante

Peppucce avè da fà lu cacciatàure
ma
, cacce sole le quatrëine 'm prèšte.
Pe sse sentë gna fusse nu sugnàure
,
jètte le sò dell'èddre a la fenèštre
.

Da péuche zi Frangische s'avé morte
,
Peppucce
, 'mbrujjungille, se fa avante:
"Condoglianze signò, che malasorte,
putàive campà pìure n'addre' ttante
!

Chela bbonalme
, 'gnò,... na macchjetèlle
de cèntemilalëire m'ha lassàte
;
mé signurë
, gna pù, so' puvurèlle,
me l'aredì e sèmbe sci llaudate
."

- Eh! Si gna jé Peppù
? Jë mo je scrëive,
gna m'arespanne te facci-assapà
:
pe lu murtorie pure a mma servëive
ma dandre a la casciatte n'ce ne stà
! -


















Cuncerte

La ggente che m'ha viste dice
: - E' matte!
ma che cce va facenne pe la spiagge
nche custu ventelare e tempe bbrutte
?!
Ma a mme
, signura mi, m 'hanne ammetate.
Lu vente
, che sunave nche le rame
e avé 'rrufate tutte le culline
,
m'ha ditte
. -Vì!... Vì sùbbete a ssentì
che cuncertine stinghe a 'mpruvvesà
!
E
, passe passe, mo ca me vussave
e mo frenave
, me s'ha strascenate
e a 'mmezze a mille sune m 'ha purtate
.
Le voce ascive pure da li mure
,
da lu cannete e a lu vallone scure
e da le rame e frusce de le piante
:

selustre e tune attorne c-i-accurdave
e arendrunave gne a nu campesante.
Scrusce d'acque a zeffunne e se sentive
ca da li titte arecalave 'n terre

e ciaulianne se nejave a bballe
a 'retruvà da ddonn 'avè menute
;
ma
, gna c-i-arrive, l'arie cagne tone.
Nche mille cavallune
, lu marone,
sbatte la rene e pò s'areprepare
e i 'aresbatte mille vodde ancore
.
Muntagne d'acque arrive e vva a ccalà
mbacce a le scujje e po zompe pe d'arie
nche nu rembomme che n 'ze pò 'ccuntà
:
e me ce fa meni pure na rise
,
ch 'aje strillate forte ma n 'z 'è 'ntese
,
pecchè stu sone ammande ugne 'strummente
.
Po l'acque arecascave a la vrecciare
che arespunneve nche li sbattamane
,
addre che bbande o scale de Melane...
E' state bbelle e nen m' ave straccate
:
chelu cuncerte m 'ha parute corte
,
pure stè state longhe.... gne sta notte
.

da "Lunarie de lu Uašte" - ed. 2002
Dalla Cima Raggiunta

Io ho sfidato un gigante
, lo so,
ed ho raggiunto la cima agognata
:
poi nella prigione delle sue forze
,
la mia cara solitudine trovai
,
nella fragile tenda
, di coraggio,
ho goduto i suoi gelosi silenzi
;
fra le musiche bianche dei suoi vènti
turbinosi che m'investono
, freddi
sì come lei e l'altre cime intorno
:
qui
, solo, in questo piccolo rifugio,
san preda sua
, alieno sopportato.
Ora anelo al mio buon vecchio calore
di quel cantuccio che lasciai allora
,
con poca cultura e ricco di affetti
.
Ma quel mio sole tornerà e giù
felice mi riporterà nel cuore
caldo degli amici miei carissimi
,
che aspettano impazienti il mio ritorno
.

.da: "Il Vastese" - mensile d'info. - n. 4 - 04/10
Gialle

Tu dimme che vvu dice
;
a mme lu gialle piace
.
È nu culore nate pe nature
.
Lu sole
, l'ore, l'ove, le jenèstre,
lu grane pronte pe la mititure
,
la cacarèlle de le criature
;
e la mimose
, nen te le scurdà
e pure tanta fiure de campagne
e micce pure lu rumanze gialle
.

Lu gialle piace sempre
!
Quando lu ciele è gialle
,
è cosa rare e belle
,
e mentre pènze e huarde
me magne na banane
,
che ve da lu Brasile
,
bandira vérde e gialle
,
come' lu pappahalle
.
Ji quanda chiude l'ucchje
vulésse vidé gialle
.

da "Il Vastese", mensile d'info. - n. 10 ottobre 2009
Gna fusse bbèlle...

Gna fusse bbèlle a navec à tranquille
sopre a nu mare lisce come' l'uje
;
ma se nu vènte bbrutte vusse e strille
,
chela bbunazze tréme e sse destruje
.

Ccuscì sta vite
, passe e va secure
speranne sèmpre ca nu ventecciole
le porte 'n zalve sènza scudrature
,
p'arruvà 'm pace a chelu purtecciole
.

Ma li 'ccidénte aspètte e torte torte
gn 'aìsce la matine
, a trademènte,
t'acchiappe gna vo èsse
, piane e forte
e cirte vo' tè molle solamente

quanda tè lasse 'm mane a donna morte
:
ma tu n'te ciarrajà ca n 'zèrve a niènte
:
statte tranquille ca
, torte e malorte,
sta vi j'attocche huale a tuttu quènte
.

.da: "Il Vastese" - mensile d'info. - n. 2 - 02/09
Gnè nu sogne de bardasce

Ma huarde quan'è bèlle
šta matine
!
La Maielle fa conte ca è d'argènte
e lu sole che sponde a la marine
,
nche chelu rosce sé
, lu cchjù lucènte,
tégne lu mare e le fa a spicchjalitte
.
La terre dorme ancore e lu silenzie
le spèzze mille vuce de cillitte
che da na fratte chiame pruvvedènzie
.
Quande me la spassave pe
šti scujje,
le paranze vedé che salepave
nche la bunazze
, mare come' n'uje;
e l'ombra scure che se
štrascenave
paréve la speranze de nu vènte
che nasco
šte, da la cavalline,
'llà fore
, l'aspettave alegramènte:
vènte de terre
? O vènte de marine?
Chi sa
?
Stu vènte a mé me porte llà luntane
:
é vènte de la
štoria mè d'andanne
nu vènte che t'acchiappe piane
, piane,
e te fa 'revedè
, anne pe anne,
mille persone pirse per la vije
de chi
šta vite e che nen vu' scurdà.
Amiche care
, gènte de famijje
e chille che j'à 'mbarate a campà...
Chi
šti penzire...
La cocce de recurde m'arembasce
:
pare tutte nu sogne... de bardasce.

da "Il giornale del Vastese", mensile d'info. - n. 0 - sett. 2010
Je me ne vajje

Oramaje l'aje decèise e baste,
jè da lu Vuaste me ne vajje e prèste.

Arevinghe canda lu purte è prande,
canda funziàune lu spudale néuve
e tréuve nu puste a lu quambesande.

Jà 'retruvuà ciòcchele, zirre e zirre,
paparozze, lampadane e cannille.

Sòcere e majje nen ne vujje avà,
m'avastìute chèlle ch'aje già 'vìute.

Sta vodde nen l'à da sapà niscìune
addonna me ne vajje a zuffunnà.
Nu puste addo' n' z'ahìuse lu rullogge,
nemméne le cazzìune e la camèisce,
adda, nche na mutande da ddu sodde
m'aja sentè signàure gne' na vodde
se sendèive lu mèdeche de Fràisce

da "Il Vastese", mensile d'info. - n. 10 ottobre 2009
La Cartulline

Mo nen ze scrive cchiù...
Ma menu male
ca gire ancore quacche cartulline,
se nno nu panurame ginuvine
l'arevedive nche lu cannucchiale:
mi panurame gin uvine
o t'à d'accuntentà 'n modo virtuale,
nche lu combiùte o lu tèlèfunine.
Ma a lu paese me stà la marine
che pe lu monne nen ce ne stà huale!
Che me vu fa vvedé
nche 'sse scemènze!?
La cartulline, Ddì l'abbenediche,
spanne na vedute che m'arehuarde
tutte le vodde che ji ci-arepènze:
piazze e titte, mijìche, pe 'mejìche,
me l'arevive nche nu sole sguarde.
E ogne' vvodde ffa menì la vojje
de ffarmece arejì 'mbacce a sti scujje.
..da "Il Giornale del Vastese", mensile - n. 3 mazo 2012
La Laparèlle

La Laparèlla mé nen è na lape
appena nate e che nen pò vulà;
la Laparèlla mé è nu tré rote
che té la forze de nu carrarmate:
s'appètte la salite gne' na batte;
a la pianure pò 'rrevà a quarante,
ma a la discése è 'm pò ' cchiù delecate
ca si n'te mantì calme, caro mie,
te jètte fore gne na tumharèlle.
Té sole nu defètte, che sci ccise,
ca poca gènte me le pò 'pprezzà.
Ce stave cchiù respètte a na jumènte
o a n'asenucce che, spetetejanne,
sajéve la ppettate a zicche e zacche
ca nen je l'acalave a'rrampecarse
e se 'mbujjave,po, a la sprovviste,
e tu n 'zapive come avè da fa:
a' vojje a da mazzanne, n' c'ère case
ca tu arescive a farle camenà.
E nen le ne scardà ca chiste bìstie
te se francave a chègge e muccecanne:
stattéve sèmbe pronte a fa dammajje.
Sì pò' 'nguntrave l'anema gemèlle?
Lu cante se sentive a Tumuhuajje!
E tutte ce redéve a crepapèlle.
M'aje fatte stu tré rote
p'artruvuà la libbertà;
mo chi s'accuntènte hode,
ca cchiù mèjje n' ce ne sta.
Nen tè rogne che je prote,
sole campe e fa campa.
.
..
da "Il Vastese", mensile - n. 7/8 - luglio/agosto 2009
La Morte

Non mi fai più paura,
né mi catturerai,
come una mosca il ragno,
ma con la consapevolezza
che un giorno comunque arriverà.

Non aspettar che venga:
ma verrai tu, mia cara,
trovandolo pronto ad aspettarlo.

E non mi giungerai più inopportuna,
visto che aspetto ormai, ma senza fretta,
la tua venuta, attesa,
ma senz’esser chiamata,
perché
La fin della mia vita,
sconfitta tua sarà
nell’universo, o Morte:
fin che la luce e il suono,
il profumo e il sapore
del mio sacro dolore,
mi portino alla pace,
eterna, del Signore.










La Passatelle

- "Nu bicchjìre attocche a mastre Mecchéle!"
- Pe prëime attocche a mma, se n'te despiace,
dapu ce štà 'mbuà* Pitre, e, 'n zanda pace,
lu rište te le bëive signurë. -

" Frangì, mo nen me fa 'ngazzà, ca ajire
pe péuche n'ha currìute Lèggiacarte:*
se fatte šchëife ghe na lèggia torte
e zi Mecchéle se n'è jìute ulme!"*

- Ajjire j'ére ajjre e ujje è ujje:
da Satte se vulìute cummuannà?
Me, da Patràune t'à da 'mbarà a štà,
acchiappe ssa buttëjje e te le scule! -

"Frangì! Prosit! E cchjì štatte cujéte,
ca la bërre pe mma jé bbone e bèlle:
te se frecate nghe lu dijabbéte
e nen pù' juquà cchjì a la passatèlle."

*'mbuà = compare
*Lèggiacarte = Legge - corta, (nomignolo di delinquente,
qui col significato di coltello)
*ulme = all'asciutto (senza bere)

da: " Il Vastese", mensile - n. 8 - maggio 2011
La Revuscecate

S'adésse aremenì dall'addre monne,
a revedé sta terra spilacchiate,
li vicchje antiche, pe nen ze cunfonne,
se n 'arijasse 'n ciéle avvelenate,
pe dice a Ddie e Sènte prutetture
ca stu monne è na fràbbeche de métte,
de strillacchiune vritte e tradeture
che n' tenne cchiù famije e né respètte:
fanne la huèrre pure a le huajune!
Ma Ddie, che ggià sa ch'a da succède,
dice: «Chisse nen sente cchiù rraggiune,
chisse nen tenne cchiù nesciuna féde:
lu fije mé n'è morte p' avé quésse
e na revuscecate... Ce vulésse! »

..da "Il Vastese", mensile - n. 5 - maggio 2010
La Spada

O cara Patria mia!
qui sulle sponde vedo
tanti uomini affamati,
sarcastici e lascivi,
sì come l'onde sporche
da un vento qui mandate
ad inquinar le rive,
a rosicchiar le menti
del popol tuo; e i monti.
Come son tristi questi
tuoi momenti.
Risorgi in nuova tempra,
o cara Patria mia,
pacifica e possente,
ovunque e come sempre;
sacra semenza in ogni continente.
Viva l'Italia!
I nostri padri han scritto.
E il tuo futuro vedo in
quell'inchiostro
di sangue nuovo e vivo.
Perciò non piango e scrivo:
con la tirtaica spada
Viva l'Italia mia!

da: " Il Vastese", mensile - n. 8 - maggio 2011
Le Solde

Le so' cummanne, le so' cunnanne,
le so' t'acchiappe 'n ganne:
la gènte ce se scanne,
ce stà chi ce s'adanne;
pare la libbértà e pò te 'nganne.
Te dà ugne' pputére;
tu pù mannà 'n galère
ch nen te pò vvedè
E l'òmmene mudèrne
vvu sapé quante avale?
Unità de misure gginuvine
de lu cchiù campione nazziunale?
Tu l'ha da mesurà nche le quatrine,
ca cchiù quatrine tè cchiù è
speciale;
jé nu referemènde mundijale.
E ggià cché quésse, mo che me ce
trove,
ve vujje arecurdà ca Ggisù Criste
sole na vo' s'è rrajjate addavére,
e sole pe le solde,
'nnanze a la cchjisce ha fatte jì
vulanne
quatrine e bancarèlle a le
merchènde;
nche na fruste l'ha fatte jì
scappanne.
Ma ugge va de mode le quatrine:
se nen ne ti? N'ce si sapute fà!
Perciò n'te fessià ca si studijate,
ca tu ti na culture de cartelle.
ca tu se state na perzone unèste,
n'artiste arenumate e
'ntelliggènte:
se n'ti nu portafojje a rucanétte,
pe gna se campe ugge,
nen véle na lemmèlle.

.da: "Il Vastese", mensile d'info. del territorio - n. 6 - 06/2004
Le Vulije passe

Se tu te sunne...
Na scale senza pire,
o le pire senza scale...
Te live lu penzire,
n'ze saje e nen ze cale.
L'amore sta lla 'n cime,
te sente e n 'aresponne
nen è cchiù
come' pprìme,
tutte te s'arembonne.
Abbaje gne nu cane
stu core annacquante:
nen sone le campane,
te sinte nu sciapite.
E le vulije passe
gne li nuvela nire,
lu tempe che te lasse
scangelle le penzire.

da "Il Vastese", mensile d'info. del territorio - n. 2 - febbraio 2010
L'Òrghene

Parle, gna fusse la voce de Ddie, 
l'òrghene, mejje d'ogn'addre strummente; 
ma, chi le sone? Le sone lu vente! 
Lu fiate sante dell'anema pie. 
Gna le sinte pò parè nu lamente 
o nu strille, o na preghiere a Marie: 
forse è la mane de Sanda Cecilie 
che cerche grazie pe tutte la ggente. 
Nche cente vocche che huarde a lu ciele
l'òrghene indone "Glorie a lu Signore
va a purtà la preghiere 'm paradise. 
La cattedrale arembomme d'amore 
e dentre a lu core d'ugne' fidele 
se fa cchiù forte lu Crede e la Cchjise. 

L'Uteme Becchjire

Nu jurne asciagne a bbasse a la marëine
gne’ canda ce javame a ffa felàune;
gna tocche l’acche vàite…hére vëine!
Facce n’assagge e tante ch’ére bbéune:
chesà, pu pènze, si a la cavallëine
šta grasce tè la štéssa gradaziàune.
Tojje lu battellicce de Sassëine
e sàlepe cantanne šta canzàune:
Su vviéne amore mie a mmèzze a mmare
sulla bbarchetta te vojo bbaciare
e quanda l’onne ce fa nazzecare
solo ngo tté me vojo ‘mbriacare
.”
Ma mèntre che vucave m’aje accorte
ca chele rëime j’ére ddu cuppëine
ammudellate gne na rama torte
e che servëive p’assaggià lu vuëine.
Bàive e véuche schine a scuprë lu fuàre,
ma ggià m’avé saziéte de “l’assagge”,
me se ‘ntrecciave l’ucchje nche lu muàre
e pènze… “Avašte mé nche cuštu viagge!”
Facce p’areggerà la varecàtte…
Ggesì! Nen tréuve cchjì lu pajesagge,
e huarde a rrëtte e manche, scì bbendatte,
niènte vedàive… e pèrde lu curagge.
Me màtte a piâgne gne’ na crïatìure
prehanne la Madonne de la Pànne,
ma ggià m’avè vvingìute la pahìure;
sentëive fradde e avé ‘mbisse le pènne.
Cchiappe a vucà parlanne a la Madonne
ca se a la casa mà m’arepurtave
nu ciàire grosse a ccome’ na chelonne
schine a l’addare jë je le purtave.
E ddajje forze nche chele cuppëine,
ce fannejéve ma nen m’arrennàive.
Ma ècche ca me ‘ngràmbene a la schëine:

“ÔH! Fërmete! Na vàuce me deciàive -
Se po sapà che cappre te succiàite?
L’ha da fernë nche tutte ssu rumuàure!
La ggènte che je sènte che ppo cràite?
“Pure la notte porte lu mutàure?”
Ére màjjeme!
Màjjeme avé ‘rraggiàune, a mma la cocce,
gna navecasse, me se šdellazzave 
e, nche la panz-a piàne gne’ na bbocce,
aje currìute ca mo mme scappave:
da chela vodde mé me štinghe attènte.
“Lu l’uteme becchjìre è tradetàure!”
Pèrciò, cumbà, n’te fa ‘ngannà la mènte,
jìtte le rëime prëime… da ‘scì féure
!

traduzione: ...........................................................
L'Ultimo Bicchiere

Un giorno scendo giù alla marina
come quando vi andevamo a far filone
(marinare la scuola);
appena tocco l’acqua vedo... era vino!
Faccio un assaggio e tanto ch’era buono:
chissà, poi penso, se alla cavallina
(nel mare più profondo )
questo ben di Dio ha la stessa gradazione.
Prendo la barchetta di Sassëine
(antico barcaiolo vastese )
e salpo cantando questa canzone:
Su vieni amore mio in mezzo al mare
sulla barchetta ti voglio baciare
e quando l’onda ci fa dondolare
solo con te mi voglio ubriacare.”
Ma mentre che vogavo mi sono accorto
che quei remi erano due cucchiaioni
modellati come un ramo storto
e che servivano per assaggiare il vino.
Bevo e vogo fino a scoprire il faro,
(di Punta Penna)
ma m’ero saziato dell’“assaggio”,
mi si appannavano gli occhi col mare
e penso...“Adesso basta con questo viaggio!”
Provo ad invertire la rotta con la barchetta...
Gesù! Non trovo più il paesaggio,
e guardo a dritta e manca, che sia benedetto,
niente vedevo... e perdo il coraggio.
Comincio a piangere come un bambino
pregando la Madonna della Penna,
ma ero sopraffatto dalla paura;
sentivo freddo e bagnati avevo i vestiti.
Prendo a vogare pregando la Madonna
che sse a casa mia mi riportava
un cero grosso come una colonna
fino all’altare io l’avrei portato.
E dai forza con quei mestoli
ero affannato ma non m’arrendevo.
Ma ecco che m’aggrappano la schiena:

“Oh! Fermati! Una voce mi diceva -
Si può sapere che caspita ti succede?
La devi finire con tutto codesto rumore!
La gente che ci sente cosa puo credere?
“Anche di notte guida il trattore?”
Era mia moglie!
Mia moglie avea ragione, a me la testa,
come se navigassi, sciabordava
e, con la pancia piena come una boccia,
ho corso chè per poco non mi scappava:
da quella volta ora stò attento.
“L’ultimo bicchiere è traditore!”
Perciò, compare, non farti ingannar la mente,
butta via i remi prima... d’uscir fuori!

Lu Mazzemarelle

M'avé 'ddurmite tarde, pe na fèšte;
me svéjje, a prime sonne, nu rebbèlle!
- Mammà, papà! curréte! jamme lèšte!
Ajje acchiappate nu “mazzemarèlle
.

grosse e pelose, štà sopre a lu lètte,
se move, vo scappà, menite, prèste!
N'arezzeccave manche a la perétte...
'ppicce la luce gn'à vulute Crište;

s'avé 'rrezzate tutte la famije,
fràteme 'Ndonie le tenéve štrétte
gne’ n'àquele 'ngrambate a na cunije,

lu core mo j'ascive da lu pètte...
ma sacce a gna n'z'é mmorte, puverèlle,
ére Bbobì... povere caccenèlle.

traduzione: ...........................................................
Lu
Mazzemarelle*

M’ero coricato tardi, per (a causa di) una festa;
mi sveglia, appena dormo, una rivoluzione!
- Mamma! papà! accorrete! sù svelti!
Ho catturato un “mazzemarelle”.

grosso e peloso, stà sul (mio) letto,
si muove, vuol fuggire, venite, presto!
Non riuscivo a prender la peretta... (cioè l’interruttore pensile a forma di pera)
accendo la luce come Gesù volle;

già stava in piedi tutta la famiglia,
mio fratello Antonio lo teneva stretto
come un’aquila che afferra un coniglio,

per poco il cuore non gli usciva dal petto...
ma come (mai) non sia morto, poverello,
era Bobì... povero cagnolino.


* folletto notturno che bloccava il malcapitato nei movimenti e nella respirazione, durante il sonno
Lu puàsce

Se te vu fà na magnate de pàsce
vì a lu Vuašte ca truve la gràsce.
Tutte le jurne ce štà lu vurudeàtte,
freascbe saprёite che nen té defitte
e chi le capёsce e ce s'accebbajje
d'àneme e corpe ce s'ardecrejàjje.
Cbe scì bbenedeatte Ddё che l'ammendate
šti 'lemanicce e tutte lu crïate,
pe ne' je fà 'mmangà chišta. cibbarie.
Sàcce, pelìuse, merlicce e panocchie,
le rasce, mezzìune; e le russciulètte?
Le cianghettalle nghe le gragnelètte?
Ma che v'ajja dёice: ce štà de tìtte.
Sole nu pìcchele grosse defètte,
ca po' cuštà care, ma Ddё pruvvàite.
Le vuaštarule štà 'mmèzze a la gràsce,
menёite a hèccbe ca ve n'addunuàte
e: "Jamme lu puàsce! Jamme lu puàsce!!"

da "Lunarie de lu Uašte" - ed. 2017

Lu Reggipette... fore misìure

Buongiorno! Za cummà donna Cuncette.
- Ma quanto tempo...
Che tte pozze dà?


-A féjeme, c-i-avé lu reggepette.
-
Eh...Crasce la bbardasce, eh? Già se sà.
-Eh...Crasce prùbbie a gna deice lu datte,
gnè le checacce e nen ze ferme mà.
-
Ecche, che ddice qué vu resse strétte?
- C-i-avé cchiù grussarélle, pure a mmá.

Scagne e rescagne, a dèce scagnaminte,
a la mercante vé lu scimmadétte:
-
Démmele sìbbute, Sande Martéìne,
ca 'écche te c-i-avé le fineminte;
tu ti na féje nche ddu sàise fétte
gné ddu citrìune de Campemaréine.
da "Il Vastese", mensile d'info. - n. 9 settembre 2008
traduzione: ...........................................................
Il Reggipetto... su misura

“Buon giorno! Zia commare donna Concetta.
- Ma quanto tempo ...
Che ti posso dare?”

- A mia figlia, le ci vuole il reggipetto.
- “Eh... Cresce la bambina, eh? Già si sa.”
- Eh... cresce proprio come dice il detto
“come le zucche e non si ferma mai.
- “Ecco, che dici sarà stretto?
- Ci vuole più grandino, sembra a me.

Cambia e ricambia, al decimo cambiamento,
alla commerciante viene
(il sia maledetto, demonio) la rabbia:
- “Dimmelo subito, san Martino
(senza malocchio ),
poichè qui ti ci vogliono i finimenti
(degli animali da carico );
tu hai una figlia con due mammelle fatte
come due cocomeri di Campomarino
(località del Molise famosa per la
produzione di tali frutti ).
Lu Trabuccante

Huarde lu mare e cante marenare,
da lu trabbocche huèrde ciéle e mare. Vide lu sole a nasce gne na spose,
da chi
št'Abbruzze noštre, scì bbendétte. Cante a l'amore, cante nche lu core,
pe Cuncettine che le stà a spettà.
Jamme, lu pésce a grasce ha da chiappà, mijèlle, gragnilitte, sgumbre, murme, sardèlle, spìgule, curve e panocchje,
ca nu vrudétte bèlle da signore
èma aggiustà ca ugge è jurne bbone: bunazze manche n'ucchje e ciéle blu,
štu mare è ricche, e ricche séme nù; ricchézze de salute e d'allegrie.
Vulésse nu trabbocche pure ji!
Ecche Settèmbre, è bèlle la campagne:
vé na quatrare nche na cištarèlle
te porte l'uva bianche e la 'nzalate
e tu fi a 'ccagne nche nu ccone pésce ccuscì cuntìnte tutte' ddu arejate.
Tocche aresajje p'arejì a la case;
cale lu sole e tutte se fa rosce,
pure Cuncettine 'm mocche de porte.
E pe lu trabbuccante è...Bona notte.

da "Il Vastese", mensile d'info. - n.11 settembre 2011
Ma che se sa' ca ve'

Nen te dà tèmpe a dice, aspitte, e hésse
stute la luce e...: "Zitte n'arfiatà! ".
'Ccuscì è la morte che nesciune aspètte,
ma che se sà ca vé, quanda je pare.
Ma mammà pure cè dice lu stésse,
pe fàrece addurmì cchiù a la 'mbrèsse:
ma ji, pò', zitte, zitte, arefiatave,
ca tante hésse nen ze n'addunave.

Riflessione: Si spegne la luce e tutto tace
intorno, il silenzio è assoluto quando non c'è
più vita, ma l'essere umano non si arrende
così facilmente ed anche un bambino pensa
subito di sottrarsi con l'inganno a quel
mondo senza vita che non è per lui. Si
dice "ADDIO" ma, più come certezza che
come speranza. Dio c'è e noi saremo vivi
con Lui certamente e con tanta luce;
la speranza è di non morire più.

La poesia è risultata vincitrice per la regione Abruzzo al XVIII Premio Biennale Nazionale
di Poesia Dialettale "Guido Modena"
di San Felice sul Panaro.

da "Il Vastese" - mensile d'info. - n. 9 - 09/2009
da " Il Vastese", mensile d'info. - n. 6 - novembre/dicembre 2013 
 
Pace e Felicità

Stame a nu monne
addò nesciuna cose
dure pe ssèmpre; niènte pò durà
addonna chi cummanne jé lu tèmpe:
èsse pecche la pace, pure ésse,
pe tutte dure poche poche; e allore
gne' la felicità, se pèrde a vvole
gna fusse l'artefice de na fèste,
che sole chiude na bbella nuttate
ma po' lasse a lu scure ciéle e tèrre
doppe tanta bbellézze de culure
e de rumure fatte pe 'ngandà.
Ma nu, cuccìute, ce sperame ancore:
ma è sta speranze che je fa campà.

..da "Il Vastese", mensile - n. 5 - maggio 2010
Penzanne a l'Amore

Amore fatte sole de parole,
de vulijje, de penzire e de béce,
sugnate, de na vocche de vellute:
e che prufume e che cunzulazione!
Stinghe a sunnà nu monne che n 'ce stà;
viajje luntane, nche custu penzà.
Chista barchetta mè de fantasije,
me porte fore addò l'acque è cchiù fonne,
addò le pite 'n tèrre nen ce tocche:
sole lu ciéle tinghe, pe cumpagne
che nche lu mare me se stà a cunfonne.
Ma chi te biocche pò jè lu ricorde,
come 'nu scojje che te purte apprèsse;
e tu pe fforze te la da' purtà!
La legge de stu monne pazze è quésse,
nen ze po vè quelle che se vulesse.
Pènze a l'amore, che addò stave stà:
l'Amore bèlle de tant'anne fa.

da "Il Vastese", mensile - n. 11 - novembre 2009
Quando La fame passe

Le gire, l'areggire, l'appallotte,
po se le porte déntre a l'dddre piatte
e l'arehuarde ancore, po, de bbotte,
gne' quanda une s'arecorde, scatte
e parle, dice; Care Gigginotte
a lu paese me pure na hatte
t'ome fanne magna, se jé ben cotte:
custu pullastre arroste chi l'ha fatte
nen è nu còche probbie de cartèlle,
jé 'ncore tòste, nen 'z'è cotte bbone;
e le patane? Quattre cinghe fèlle...
Fa Gigginotte È piène ssu, panzone,
avaste a métte déntre a sse vedèlle
ca nen ce ne va cchiù manghe nu ccone!
Fatte n'addre becchjire sinde a mmé
e cante ca tè sinte gne nu Rré.

da "Il Vastese", mensile - n. 13 - novembre 2011
Saziarsi di Ricordi

Ho un serbatoio di ricordi cari
che dall'infanzia già facevan folla;
avrei voluto rimanere bimbo,
ma chi non lo vorrebbe, in verità?
M'assillano, mi bloccano i ricordi:
molti son vaghi ed altri invero veri,
come se fosser freschi sol di ieri,
e son loro che vivono con me,
perciò non vi crucciate poi se un tale
parla sempre di ieri e di ricordi,
in questa breve vita è naturale
tenerli come amici cari e guida
sicura in questo vivere impudico.
La verità è che:
"Va peggiorando il mondo,
va peggiorando il borgo;
girando in largo e in tondo
finisce in un ingorgo.
Cosi tutto s'incaglia
in lurida accozzaglia!"

da "Il Vastese", mensile - n. 9 - giugno 2011
Senza pernutà...

M'aje sunnuate ca jè m'avè morte
e stattàive pe 'ndrà a lu paradèise;
tìzzele dèce vodde a chela porte
e n'sacc'e peccà niscìune m'à 'ndàise.
Pu 'rrèive ddi, struìte, de Turèine,
che tìzzele na vodde e l'ome arrape:'
" Benvenuti!" Fa san Bitre.
- Me scéine!
Gna va stu fuatte; e jè chi ssé, na crape?
Tinghe pìure le cartelle 'n zaccocce!
- "De signurè n'ce sta nesciùne avvèise,
pe cquasse n'z'ém'apèrte fine a mmo.
"
- Ma coma va ca schine 'm paradèise
a ma le porte dèice sèmbe no?
- "Qua pure sta na girarchije, vi'?
Nen me fanne arrapi? Ha' da 'spetta!"
- Ma diche jè, pussèbbele, zizì,
ca quasse me jé cummunènde a mma?
Vabbù', nen m'ajje ma' lauriato,
ma sono lavorato; èmbè, che ffa?
Ma però sacce ca non zo' peccato;
perciò a èsse a mma
m'attocche a 'ndrà!
- Me fa San Bitre: "Me aspitte a hèsse!"
E jè zètte e cujjéte ajje ammucciate.
Ajje aspettate a hèlle gne' nu fuasse;
ma doppe arrépe e si fa na resate:
"Ma se ti 'ngora mure, a ddo vu' 'ndrà?
E statte attènte ca gn'arrèive l'aure,
ssa lénga longhe te la da' 'ttaccà:
svèjjete e nen fa cchjì tanta remàure!"
A gne' lu cambesande de lu Vaste, mé pìure a ll'addre manne n' c'è da fa:
ca sì' n'zi'pernutate... N'ce pu' 'ndrà.
Tinghe n'amiche

Ji tinghe n'amicizie care, care,
che me vo' bène
e nen me da ma' 'mbicce,
m'allùmene la vije gne' nu fare,
da chelu jurne stésse che sso' nate.
Dice ca è n'angelelle che j'attocche
e ca è sempre pronte
a stasse attènte,
n'te lasse ma' nche
lu marajje m'mocche,
pure se tu duvinde malaménte.
Se po' tu si' fetènte che po' fa?
A vvodde avaste sole nu mumènde
e nen fa a ttèmpe cchjù a tè salvà.
Tu vacce piane nche
chessa 'ccidènte
de motorétte e vide ca dumane
c-i-arivì assopre probbie come' ogge:
perciò n't'ha da fa ma' tojje
de mane
da chessu fèrre
a ddo vi' a cavallucce.
Tu si' de carne, nen tè le scurdà
ca si vi' 'sbatte tè rumbe la cocce;
la motorétte 'nvéce, lapperlà,
s'acconge e pu areparte
gne' na frézze.
L'àngelélle? Si tu a la fine mure,
se trove prèste n'addra crijature.

da "Il Vastese", mensile - n. 5 - maggio 2012
Ve Vujje Scrèive

Ve vujje scrèive chista lettericce
nche la pennèina vicchje de na vodde:
vujje aspetta che s'assìuche la ràine
e ammaggenà ca, doppe tanta pàine,
titte è 'remaste tale e quale a pprèime.
Ma canda chéuse vujje stamatèine!
N'c-i-avaste le quatreine de stu muànne
pe m'areccattà qualle ch'è perdìute.
Me la recchézza ma jé lu rucuòrde
de tutte che lu bbéne ch'aje avìute.
Me l'arecchiappe dantre a ste fujjètte
trestazze e scappatèlle de sta vèite;
e scrèive, schine a ccanda nen ze scàcchje,
nche sta pennèina vicchje e 'rruzzunèite.

da "Il Vastese" - mensile d'info. - n. 3 - marzo 2010
Vie e viarille

Pe ccanosce le vi de lu paese
abbaste a jì liggènne le tabbèlle;
le truve scritte pure giargianése,
nume de ggenta bbrave, de cervèlle. Mazzine
e Garebbalde è li cchiù grusse; sènza cuntà
li Sènte e le Madonne,
a mmèzze a le ruvèlle e vi de lusse,
stà tutte la culture de stu monne.
Nume 'mpurtante a li cchiù bbille vije
e chi ha cuntate méne a li piazzètte,
ca pure hisse tè na ggirarchije;
arrèste 'n file 'a ccom'a l'ome métte.

da "Il Vastese", mensile - n. 1 - ottobre 2010
 
Ricordo di Don Salvatore Pepe, sacerdote e poeta
Ricordo di Don Mecchéle, 62° di Sacerdozio
Ricordo di Gaetano Ciancio,  (Ballarëine),
cantante e chitarrista, la
"Voce di Vasto"
 
Jennare

La gènte aspètte sole ca fenësce
štu muàìse longhe, fradde e scullurëite
e ménu muale ca pu la Pasquatte,
Sand'Andune e Sante Sabbastijane
le fa passà cchiù lèste, scì bendatte.
Ma se lu fradde "ngragne è nu pachiùle.
Ne 'ttante mé, ca n'ge manghe nijènde
ma, a la timba mì, béne mé, le pite
te se tarmave e lu rusqualdamènde
ére lu vrascericce a scartamènte
fatte de vaccellalle cavutéte
e nu ccone vrasce de carvunèlle.
S'assucave a le pite la cazzatte
e ppe nen te pelà t'eva šta attènte
ca sì te s'abbruscéve alécramènde
te faciàive abballà la tarandèlle!
Jinnare jé lu muàise lu cchiù scuìure
ca la iurnate poche tèmpe dìure.
Mé fusse bèlle a fàrese nu viajje,
me ne jasse ddu mëisce a Tumuhuajje!

da "Il Vastese", mensile d'info. del territorio - n. 1 gennaio 2009
Uttobre

Che mése !
S'arenverdisce tutte la campagne, s'ardecrìjene futùgrefe e petture.
Tutte è cchiù vive, e chiare è la nature;
le lape fa lu mèle, se vellégne,
la frutte e la verdure acchiappe forze:
lu calle n'ce sta cchiù che tè turménte.
Le rennelélle mo se n'è reijùte,
lu ciéle è vudde, sole ca ugne' ttante
vide piccione, curve e cola cola
che pare ca se stanne a preparà
a lu vènte jelate de l'immèrne.
Ji pure pènze: "Chi le sa chist'anne
se stà mmernate me sparagne l'osse!"
Mo va de mode a farse lu vaccine,
ma "Esse" n'ze n'emborte e s'abbecine.

Uttobre e nuvembre è gne' la criature
Che se je tè sonne sta 'ngustejate,
sciùvule 'n terre piagne e méne chégge;
ma pò s'accuzze e dorme: e ve l'immèrne.

.da "Il Vastese", mensile d'info. del territorio - n. 10 -10/2008
Nuvembre

Nu mése ricche e a vvodde mmalamènde;
jè lu mése dell'uje e de lu vine,
lu mése de le murte e de le sènte
e fa l'estate de sande Manine.

Ma po, pò purtà pure na nenguénte
o piove a zeffunne sére e matine.
Arevè da dafòre tanta gènte
pe le murte e... e pe rrobba giuvine.

Me pare pròpie Marze a la demmérze,
ma che arrape la porte de l'immérne;
e te l'avvise nche nu vénte toste
ca quanda vè lu frédde n'ce se schérze.

Ji m'arescalle e penze a la huvérne
che spare la bbullétte nche la poste.

da "Il Vastese", mensile d'info. del territ. - n. 11 - 11/2008
Dicembre

Dicèmbre è lu cchiù ricche che ci sta
de tutte l'éddre misce de l'annate,
n 'ze zappe, ca' la tèrre s'è stancate
e nche lu fruadde s'a da repusà.
S'accumenze a venerà Sand'Aligge
lu prutettore de tutte l'artire
ferrére, rulleggére, cerrettire...
e se magne la pizze nche la lice.
Sanda Barbara elette generale
de cacciature, fuciniate e pumpire.
Sanda Nicole de Bare, de Mire,
pure acclamate pe Babbo Natale.
Po ve la 'Mmmaculata Cungezzione
ch'è fèsta granne pe tutte lu monne
e a sta chiamate la gente aresponne
nche la prehire, fèste e prucessione.
Lu tridece se sà è Sanda Lucie
se fa le pannellitte a forma d'ucchje:
ma la nuvéne già la gènte accucchje,
già sone le scupine pe la vie.
Già a lu vinte fenisce l'autunno;
arrive la vacanze de Natale
ogne uajjone aspétte lu rehale
e pure la maèstre da l'alunne.
La fèste, la cchiù bèlle, già se sènte;
lu pressépie, l'albere, la capanne,
ca lu Bambine nasce ugne ' anne,
Natale è la speranze de la gènte.
Po se chiude chis 'anne senza pace
a San Silvestre, nché la maratone.
Ma, addò curreme, senza na stazzione?
Stazione che s'avesse chiamaà...PACE!

da "Il Vastese", mensile d'info. del territ. - n. 12 - 12/2008
 
Natàle
(uastarèule), dic. 2012


Reide lu Bbambenelle, canda dorme,
reide nche l'angelelle murte acceise,
acceise da sti mene che da 'ndanne
sécute a 'cceite; mo fa ddumel 'anne!
Ma, come 'ndanne, écche arevè Natale,
se porte le rehèle a lu Bbambeine,
pe bbene, monne 'm pace e la speranze
che tìtte s'areggìste e arecameine.
O Bbambenelle me, tè supplecame,
ti sàule pu salvà stu muanne 'nfame,
squàjele ti sta huerra cremenàle
e faje arecandà n 'addra Natale
.
Buon Natale

BUON NATALE ma quella felicità
d'essere nati e crescere nella serenità,
fu subito distrutta, distrutta da Caino.
Io scruto il mare e penso a chi perì affondato;
se guardo la montagna rivedo i cari alpini;
se guardo al piano ascolto i fanti e i carri armati,
le schegge e il lor fischiare a stroncar giovanetti
fedeli a un ideale, inutile e bugiardo,
di capitan fasulli, ed arrampicatori.
Noi ora che facciamo? Ce li dimentichiamo?
L'Italia è una sola in secoli di gloria.
Quei giovani caduti ! La loro vita acerba,
per tutti hanno ceduto. Ed oggi ancor si pensa
ad un mondo pien di giochi! Infin persino uccidersi diventa divertente.
È il gioco dei Caini.
E dov'è più quel mondo, che si sperava pieno,
ma, di felicità e di semplicità.
Ma non è morto ancora! Risorge! E ci erudisce!
Rinasce coi bambini, quella realtà più sacra
che vogliono soppressa, (perfino il Crocifisso)
in nome del "Progresso ".
Ecco! Il Bambino torna!
Auguri e BUON NATALE!
da "Il Vastese", mensile d'info. del territorio - n. 12 - 12/2009
Regali di Fine Anno

Due fidanzati nascondevano qualcosa
(poco più su delle gambe) con le due mani;
Antonio:..............Mari tinghe na chéuse...
Maria:...............Pure jé tinghe na chéuse...
A..................Allàure tenàime na chéuse?
M...E nna! Ni tenàime ddu chéuse, hìune
le tinghe jè e hìune ti.
A..........Ma jé quaste che tinghe jé pe tta.
M...........Pure quaste che tinghe jé pe tta.
A....Allàure démme che tti ti e jé te déice
che tinghe jé.
M......Nà! démme gna jé lu tue e jé te déice
gna jé lu mué.
A....Allàure Mari mo le cacce e te le facci'
avveda!
M.......Aspitte 'Ndò mìttete prànte ca mo le cacciame avvunéite.
Prante?... Hìune, Ddìue e Tra!

Al tre Antonio tira fori una scatoletta
con una collanina e Maria un involtino
con una sgargiante cravatta.
"E vissero felici e contenti."

da "Il Vastese", mensile d'info. del territorio - n. 12 - 12/2008
Buon Anno 2018
da Osvaldo Santoro da Vasto

Cirte dice....
Sta cirte dice: "Tante mo te mure..."
Gne' quande: "Sci cumbà! Ma oramaje..."
Già! ji mo stinghe nghe li "Oramaje..."
Le sacce quésse è lu partite me,
ma prime da partì nche custu tréne,
che n'zacce probbie a dò m'ha da purtà,
vulésse dice a chille quattre scime,
che sparle a la Carlone, a gna ve, ve,
ca pure se c-i-arrìve a fa utttante,
gna l'aje fatte ji, sett' anne fa,
l’urarie che j'attocche nen ze sa:
che a vvodde arrive la cujingidènze
a la scurtanze e a cocce a cape lla:
e tu nen pu' sapé cchjù né lu jurne
e nemméne l’urarie o lu benarie.
Perciò, a récchje ritte, lu segnale
tu ha da spetta e sènza fa pruggitte...
Ca chi cummanne è lu Capestazzione
che nghe nu ciuffellétte striile e fa partì
la gènte; bèlle a mane, a mane. ...... segue

seguito................................................................................
Mo perciò
:
Lèste, lèste, furi-a furie
ji ve manne l'avugurie
pe Natale e pe st'addr'anne,
nove, nove e senza affanne;
ca sta vodde, se vo' Ddì,
tanta pace ha da meni.
( Majè sole na speranze...)
Nu millènnie ha già fenute,
da tant'anne 'ngrazie a Ddì,
n'addre' mille je n'attocche,
si quaccose nen ze stocche;
n'addre tante je na-spètte,
si nen ve quacche' defètte.
Nu terame sèmpre annanze
nche la cocce e nche la panze.
Avugurie a tuttu quènte,
gènta ricche u senza niènte:
e st'addr'anne, se nen vinghe,
ve salute da do stinghe.
E a chi nen me pò vede...?
Avugurie pure a té
!

 
Madonne de Currupie (Corropoli)
Madonne de lu Sabbete Sante


T'ha 'ccumpagnate da tante luntane
na nuvele de štelle e t'ha prutètte
da li bbrehande; 'nzimbre a chela ggènte
che fine a štu paése t'ha purtate.
Te sì capate tu štu loche, andanne,
per l'arempì de tanta grazia tù,
mo, 'nzimbre a l'èddre, te cèrche perdone
pe le peccata grusse cchiù de nù.
Madonna mè de lu Sàbbete Sante,
càccele tu lu male da šta ggènte,
squàjele tu la pèste de šti huèrre,
fa 'refiurì la pace e la speranze.
Ssu core tè n'ha suppurtate tante
de dulore, desprèzze e de vrastéme
da ggènte che ggia l'àneme ha dannate
e che nen zà gna rùsceche ssa péne.
O mamme de lu popele e de Crište,
aiute tu sta ggènte che vè a piagne,

tu sì la forza noštre che šta 'n ciéle:
de tutte le putènze la cchiù granne.

da "Il Vastese", mensile d'info. del territorio - n. 0 - settembre 2010
 
San Gisàrie (San Cesario)

San Gisàrie de lu Uaste jé nu sante silenziose,
sotte, sotte s'arepose da cinchecent'anne e cchiù.
Sta annascoste da la viste: 'ncarne e osse sta assettate
dentre a na bella vetrate ch'è fatte apposte da 'ndanne.

S. Cesàreo ere suldate de l'antica Rome,
morte da màrtere cristiane gne' sande Sabbasti'ane
e perciò ve venerate. A lu tré de nuvèmbre ve la feste.

Le uastarula nuve nen le sa, le uastarula vicchje l'ha tradite
o fa récchje da mercande? Chi le sa?!

A le tré de nuvèmbre arecurdate? Pecchè a lu Vaste è 'ndrate l'alleate!
So de lu trènte e avéve tridic-i- anne: da lu ddazie è menute a genucchjune
tanta gente, p'arengrazi'à lu Sante.

da "Il Vastese", mensile d'info. del territorio - n. 11 novembre 2008
 
Sande 'Nufre
Sande 'Nufre huastaréule
jé lu sande de le vicchje,
té na bella chjiscì'éule
'ddo ce sta na grossa nécchje
nche nu Créste a naturale
tutte fatte de legname
cullurate da n'artéste
che n 'ze sa coma se chiame.

Satte pu sta Sande 'Nufre
nche le piaghe a le henucchie.
Tutt'atturne l'angelelle
piagne e huarde Giusu Creste.
Te fa 'remané 'ngandate
e te fa scé na prehire.

Té n'addare de legname
larghe gnè tutte la cchjisce
fatejate e arracamate,
tutte d'eure sta pettate,
che a lu Huaste n'ce sta pare:
manche S. Mechéle è huale
e nemméne Stella Marìs.


Da stu cquàune paradèise,
m'arecorde anticamente,
se vedé pure lu muare:
me s'è tutte arebbelate
de palèzze e vi'anuve.

'Ngrazie a De ca s'aretréuve
lu cummènde e le cambane,
ca na vodde Fraffarille
c-i-avé masse méne 'n titte
e nu fìlmene ha jettate
prubbie 'n céime a la turratte.

Ma lu prèdde, don Dunate,
pe despètte a lu dumonie,
la turruatte l'ha 'refatte
nche ddu curnucélle assapre,
accusce lu scimmadétte
se l'ampare n'addra vodde
'ddo va a sbatte e se le ràmbe
chele ddu curnacci-a-su!

Sci bendatte Sande 'Nufre.

da "Il Vastese", mensile d'info. - n. 11 novembre 2007